Distribuiți conținutul mai departe!
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
    1
    Share
Atunci când Satoshi Nakamoto a creat Bitcoin, s-a gândit la un sistem simplu de a-i răsplăti pe participanții care își împrumută puterea de procesare pentru a susține rețeaua: la mijloc se va afla un algoritm care eliberează noi monede în circulație și îi răsplătește pe cei care rezolvă primii o serie de probleme matematice. Dacă aspiri spre a deveni o bancă descentralizată și îți lipsesc serverele fixe care verifică tranzacții, atunci metoda cea mai bună găsită de Satoshi presupune verificarea fiecărei operațiuni din sistem de către fiecare participant. Sistemul se numește "Proof of Work" (dovada muncii), a fost conceput special pentru a face participarea atractivă și stă la baza minatului de Bitcoin.

Cu toate acestea, dacă analizăm top 10-ul criptomonedelor în materie de capital de piață, observăm că doar 5 dintre ele pot fi minate: Bitcoin, Bitcoin Cash, Litecoin și Monero folosesc Proof of Work, iar Ethereum realizează o tranziție către o formă originală de Proof of Stake (reducerea minării și răsplătirea actului de validare). Celelalte, printre care se numără Ripple, Cardano, NEO, Stellar și EOS, sunt pre-minate și se bazează pe un sistem centralizat de emitere a masei de criptomonede. Practic, fondatorii dețin toate monedele și le oferă progresiv spre vânzare.

Spre exemplu, Ripple are o masă monetară totală de 100 de miliarde de unități. Doar 39 dintre ele circulă pe piață și sistemul a fost gândit pentru ca un miliard de monede să fie adăugate în fiecare lună. Utilizatorii care vor să participe la validarea de tranzacții nu sunt motivați suficient de tare pentru a deveni noduri, însă nici solicitarea de putere de procesare mare nu este la fel de proeminentă. De fapt, orice sistem poate face față și contribui cu succes la realizarea tranzacțiilor de XRP: pagina web a companiei menționează că resursele necesare sunt echivalente celor rulării unui client de e-mail.

Principala critică asupra sistemului de monede pre-minate, eliberate arbitrar după anumite reguli: centralizarea.

Dacă utilizatorii nu au absolut niciun motiv economic pentru a sprijini realizarea tranzacțiilor, atunci implicit compania creatoare își asumă rolul de a menține permanent servere active. Și rezultatul nu este prea diferit de bănci în sine, nu-i așa?

Ripple nu poate fi minat, iar participarea la validarea tranzacțiilor nu oferă recompense. Rezultatul este că Ripple controlează masa monetară și serverele la fel ca o bancă centrală. Sursă Imagine: Coin Desk

Ei bine, conform site-ului Ripple, acești validatori sunt cei care garantează existența monedei pe termen lung, chiar și în eventualitatea în care compania decide brusc să își închidă activitatea. Această posibilitate de a rula în baza unui protocol de date fără contribuția centrală a companiei sună interesant, însă aduce un avantaj improbabil și ajută la o potențială perpetuare a unei criptomonede moarte. Momentul când Ripple va închide XRP va fi echivalent cu dispariția de pe piață, iar faptul că alți participanți mențin rețeaua funcțională nu înseamnă nimic cât timp parteneriatele dispar și scopul valutei nu mai este îndeplinit.

Pe scurt, Ripple oferă o iluzie a descentralizării promițând că participarea prin noduri chiar contează, deși oferă deja suficiente servere pentru a menține rețeaua funcțională. Voluntariatul este încurajat de către companie, însă puține persoane ar fi dispuse să consume timp și curent electric pentru a susține ceva care nu prea are nevoie de ajutor.

Pe de altă parte, Cardano și NEO folosesc un sistem de Proof of Stake prin care validatorii sunt răsplătiți financiar pentru participare.

Sistemul nu diferă foarte mult de ceea ce Bitcoin oferă deja minerilor prin intermediul comisioanelor de tranzacții (care variază în funcție de dimensiunea blocurilor și au demonstrat că pot avea valori cuprinse între 30 și 6750 de Satoshi), dar încurajează în același timp participarea. Proof of Stake nu cere performanțe de top ale sistemului și de cele mai multe ori 2 GB de RAM, o conexiune la internet și 100 GB de spațiu de stocare pe hard disk sunt mai mult decât suficiente pentru a îndeplini toate operațiunile.

Cardano, deși nu are încă o rețea funcțională și se află în dezvoltare, promite recompense oferite validatorilor în funcție de numărul de tranzacții pe care le facilitează. Sistemul este gândit în așa fel încât totul să fie o loterie a nodurilor participante, unde sunt aplicate principii ale teoriei jocului pentru a desemna delegați și martori pentru tranzacții. Există zvonuri conform cărora participanții care dețin mai multe monede ar avea șanse mai mari de a fi selectați, însă momentan nu se știe clar ce se va întâmpla pentru că protocolul se află în dezvoltare.

Neo propune o soluție interesantă pentru a rezolva problemele minatului, dar acționează precum un consiliu director automatizat care transmite dividence prin GAS. Sursă Imagine: Bitcoin Market Insider

Un alt caz interesant este NEO, răspunsul chinezesc la Ethereum. Spre deosebire de invenția lui Vitalik Buterin, această criptomonedă nu se poate mina, dar urmează un sistem de recompensare directă a deținătorului. Numele metodei este GAS și se bazează pe principiul de dividende pentru acțiuni: de fiecare dată când se efectuează tranzacții în sistem și sunt încasate comisioane, sumele rezultate se redistribuie proporțional către deținători. Dacă un utilizator realizează tranzacții, poate beneficia direct de GAS-ul generat în sistem. Este o modalitate bună de a păstra investitorii pe termen lung și de a crea o oarecare stabilitate a prețului. În același timp, răsplata este infimă ca valoare, dar cu potențial speculativ pe termen lung.

Concluzia: Proof of Work generează profituri mai mari, dar este mai costisitor de întreținut. Pe de altă parte, monedele care nu se pot mina au propriile avantaje.

Pe termen scurt, este greu să bați ceea ce se generează prin consum mare de resurse, întrucât există interese mai mari de a face investiții și prețul crește proporțional. Mai mult, faptul că participările tale la rețea sunt răsplătite monetar este un motiv în plus de a pune la compun puterea de procesare a calculatorului tău.

Însă minarea intensivă necesită sisteme performante, este constisitoare și produce multă căldură. Este avantajoasă și profitabilă în anumite zone ale lumii, dar viitorul acestei activități este incert.

Pe de altă parte, sistemele de Proof of Stake promit mici recompense pentru validarea operațiunilor și funcționează printr-un consum minim de resurse tocmai datorită lipsei problemelor matematice cu dificultate crescândă. Calculatoarele care participă la validare au nevoie doar de memorie generoasă pentru stocarea lanțului de blocuri, iar restul componentelor sunt aproape irelevante.

Dar atunci când nu există recompense (ca în exemplul Ripple) și atunci când recompensele sunt minime (ca în cazul NEO), poate apărea întrebarea "Cât de descentralizat este de fapt un întreg sistem care nu are nevoie atât de mare de participarea mea?". Pentru XRP există deja suficientă capacitate de procesare pe care o oferă fondatorii, iar NEO are un sistem care mimează transmiterea de dividente în companiile listate la bursă (și, în consecință, cel care deține mai mult câștigă mai mult).

Criptomonedele pre-minate pot fi interesante pentru anumite aplicații, însă gradul lor de centralizare este îngrijorător. Sursă Imagine: Getlaba

Există suficiente criptomonede pentru a satisface așteptările și pretențiile tuturor, iar cele prezentate astăzi sunt cu adevărat interesante pentru capacitatea de a se menține în poziții fruntașe în ciuda lipsei descentralizării tehnice complete pe care o vedem la Bitcoin. Sunt un pas suplimentar în direcția eficientizării tranzacțiilor, însă nu oferă întotdeauna motive suficiente pentru ca investitorii de rând să ofere propriile calculatoare pentru a realiza validări și suferă de un risc ridicat de centralizare.

Întrebarea fundamentală este: ați avea încredere în ceva controlat de către creatori 100% în momentul lansării, care se descentralizează progresiv pe măsură ce apar investitori și validatori ai tranzacțiilor?

 

Surse:

Pagina de Internet Ripple: https://ripple.com/technical-faq-xrp-ledger/

Despre Validarea Cardano: https://www.reddit.com/r/cardano/comments/7j4cqo/questions_about_pos_ouroboros/

Despre NEO și GAS: https://bitcointalk.org/index.php?topic=2080856.0

Despre Comisioanele Bitcoin: https://bitcoinfees.earn.com

  •  
    1
    Share
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Share:
Scris de Vlad Costea
Fondator al site-ului Lumea Cripto, entuziast al criptomonedelor și student doctorand care scrie o teză despre descentralizarea guvernanței internetului (împotriva voinței profesorului coordonator). Îmi place să scriu și în timpul liber colaborez cu Litecoin Foundation pentru newsletterul lunar, dar și cu revista NIVELUL2 (unde recenzez jocuri retro). Am aflat prima dată despre Bitcoin în anul 2014 când studiam la Paris și mi s-a cerut să realizez o prezentare despre tehnologia care stă la baza lui, dar am fost prea fraier să cumpăr câteva unități și trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că am ajuns prea târziu la petrecere și nu voi deveni niciodată milionar în criptomonede. Din fericire, scopul meu nu este îmbogățirea și cred mai degrabă în puterea tehnologiei de a schimba felul cum tranzacționăm valori, semnăm contracte și interacționăm cu tehnologia.